miercuri, 28 septembrie 2016

WINDOWS 6 (Versiunea 2016)

Anul acesta am dărâmat o casă veche… nu regret nimic, că abia mai stătea într-o rână, dar am recuperat din ea tot ce s-a putut! 

Primele pe listă… ferestrele! Ia să văd câte am? Vreo 6. Marfă!

Pe prima am făcut-o fereastră falsă pe un perete gol intr-o camera mai retrasă, dând astfel impresia că ar fi şi acolo un geam spre exterior.

Pe a doua am transformat-o în panoplie cu fotografii. Am lipit direct pe geam poze cu animăluţele mele preferate şi... gata albumul foto.


Pe a treia am făcut-o ramă pentru 3 dintre primele mele încercări de pictură în ulei.

Pe a patra şi a cincea am pictat flori mari, decorative, şi le-am agăţat frumuşel  în curte, pe zidul de gabioane (piatră în plasă) ce împrejmuieşte zona de relaxare, ca să-i dea  şi lui un pic de viaţă... şi verdeaţă.
 

Pe a şasea încă o mai păstrez. Am o idee, dar nu am pus-o în aplicare. Curând!

HOW TO…?
Şlefuieşte un pic ramele vechi. Ori fă-o profi, cu aparat de şlefuit, ori amatoriceşte, atât cât poate ţine mâna ta un şmirghel. Eu am folosit maşina, e mai spornic!
Mai mult: dacă au mai fost cândva vopsite, pot ieşi la iveală şi culorile din straturile mai vechi - vezi poza de mai sus - ceea ce oferă un aer vintage proiectului tău.
Dă-le o pensulă de bronz pe ici, pe acolo, fără să urmezi o linie anume. Îi dă o patină romantică. 
Nu le scoate geamul, aşa cum am greşit eu la prima încercare. Pe geam poţi lipi o poză - un peisaj de exemplu - şi ai asigurat şi decorul acolo unde o amplasezi. 
Dacă le aşezi la exterior, dă-le şi o mână de lac de protecţie, că-i mai sigur!
Nu arunca! Reciclează!
Dana

vineri, 23 septembrie 2016

Învârteşte roata, bre, DIJEI VASÂLI...


Oo, tempora... ce vremuri!
Făceam temele la mate şi ascultam - mai în surdină, mai la maximum - şi Andrieş... şi Compact... şi Holograf până se tocea placa!
Le-am păstrat prin cutii zeci de ani... (Aoleu, am zis "zeci de ani"? Dar ce vârstă am, frate?) Nu ştiu de ce le mai ţin, că pick-up nu mai am de mult... 

Dar na idee! Nu-i a mea, recunosc, am mai văzut-o şi la alţii, dar eu i-am adus un plus, iac-aşa!
Pe peretele din pod, era cam banal să vezi doar nişte OSB fără viaţă... Aşa că am tapetat peretele cu...
Viniluri -  plăci, frate, sau discuri, sau cum le mai ziceam, că vinil am auzit că li se spune abia în vremurile astea... Le-am pictat, of course, că eu pictez tot ce prind! 
CD-uri zgâriate sau ieşite din uz...
 casete din acelea cu bandă ce se împleticea mereu în casetofon...
+ un metru de tâmplărie nefolosit, numa' bun ca ramă pentru design...
Et... voila! Sau: uiti-ti bre... compoziţia "DIJEI Vasîli în Pod"
Fiică-mea nici nu ştia ce sunt rotiţele alea... şi când te gândeşti că eu am crescut cu ele... am cântat după ele... am învăţat engleză după ele... am visat cu ele... ştiam toate versurile din ele... scoteam versurile după ureche din ele... am urlat cu ele... am colindat oraşul în lung şi-n lat după ele... am investit bani la greu în ele... mi-au bătut vecinii în ţeavă pentru ele... Zi şi tu: cum să le arunc, mm?

DJ, play that song!  *** Cari, bre, c-o sărit placa!

Nu arunca! Reciclează!
Dana


joi, 22 septembrie 2016

Ziua când... mi-am pus capac!


Mi se umple curtea de găleţi... mi s-a burduşit debaraua de căldări... 
Se sparg întruna, ba de la ger, ba de la căldură... Schimbă-le, ia altele... 
Dar cu capacele lor ce faci, frate, că ele rămân ca noi. Aproape că nu au trebuinţă. Aşa că ia-le, Dano, la puricat şi dă-le altă faţă! 

Cine-a mai auzit mandala pictată pe capac de coş de gunoi? Sau de butoi de muraturi? Mm...? Nici tibetanii, cred! Aşa că am fost eu pioniera!


Nu arunca! Reciclează!
Dana


Blugi vechi si insigne... reloaded!

De-a lungul timpului, s-au adunat prin casă tot felul de nimicuri. Unele au fost, la vremea lor, colecţii invidiate de alţi copii. Altele doar haine vechi pe care nu mai ştiam cui să le dau sau pe unde să le mai arunc. 

Într-o zi am găsit colecţia mea de insigne, de prin vremea copilăriei. Deşi multe au fost date ici-colo, nepoţilor, curioşilor sau doritorilor (cine m-a pus să le spun "ia-le, că n-am ce face cu ele"? Nu mă gândeam că voi avea ce face cu toate într-o zi... vai, şi câte am dat!), tot au mai rămas câteva.

Cu:
 2 rame de la un fost suport de reviste, rupt, aruncat prin colţuri,
+  buzunarele unor blugi vechi ce ar fi trebuit să ia demult calea gunoiului
+ colecţia de insigne de pionier, de militar, de călătorie sau cine ştie ce au mai primit părinţii mei prin epoca socialistă (am şi ceva de top aici: o stea de fruntaş din întrecerea sopcialistă!!! ei, ce ziceţi?)

Puse toate laolaltă, s-a născut acest tablou drăgălaş care stă bine mersi pe perete la mine acasă.


Nu arunca! Reciclează! 
Dana


Dulapioare vechi... ca noi!

Cu ani în urma am cumpărat o casă veche, la ţară, ce conţinea - din dotarea standard :-) - şi nişte dulapioare suspendate din lambriu. 
Le-am tot mutat de colo-colo, pentru că nu mă înduram să le arunc, până într-o zi când am decis să le revopsesc.
Mai întâi am adăugat de la Praktiker nişte picioruse de metal.
Nu am vrut să folosesc vopsea de lemn - recunosc, nu-mi place nici mirosul, şi nici să mă murdăresc cu vopseluri, mai bine zis să umblu cu diluanţii - de aceea am căutat ceva mai... eco. 
Aşa am găsit pe net o reţetă de vopsea pe bază de var şi am trecut la treabă. 
Am dat mai multe straturi, iar, după uscare, am şlefuit uşor cu şmirghel mărginile şi colţurile pentru a le da o patină veche. Pentru că nu aveam însă reţeta de "vopsea" cea mai bună - varul se cam lua pe mână - la final am dar şi o mână de lac, aşa, pentru păstrarea albului.

După o zi de lucru, iată ce-a ieşit! Acum dulpioare vechi ca noi stau în camera de zi, la loc de cinste. Cum să le arunci?

ÎNAINTE...

...ŞI DUPĂ

Nu arunca! Reciclează! 
Dana